Salariul egal
În conformitate cu punctul 6 și 159 din Codul muncii, condițiile salariale ale angajaților ar trebui să fie de acord, fără nici o formă de discriminare. Orice discriminare bazată privind sexul este interzisă pentru muncă egală sau muncă de valoare egală în ceea ce privește toate elementele și condițiile de compensare. Când satting și acordarea salariului, orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnicity, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală este interzisă.
În raport cu articolul din Constituţia României, femeile au dreptul la acelaşi salariul ca şi bărbaţii.
Legea cu privire la egalitatea de șanse între femei și bărbați, de asemenea, plata egală pentru muncă de valoare egală. Prin munca de valoare egală, se înțelege activitatea plătită care, în urma comparație cu alte activități, pe baza acelorași indicatori și aceleași unități de măsură reflectă utilizarea unor cunoștințe și abilități professioal similare sau egale si efectuarea o cantitate similară sau egal de efort intelectual si / sau fizic.
Lipsa discriminării
În conformitate cu art. 16 din Constituția română, "Toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări"
Principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii funcționează în cadrul relațiilor de muncă. Orice discriminare directă sau indirectă, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socail, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală este interzisă în toate aspectele legate de ocuparea forței de muncă.
Art. 5 din legea anti-discriminare aceasta o infracțiune de a restrânge libertatea de alegere și de exercitare a profesiei pentru persoanele aparținând anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, vârstă sau apartenență la o def avorizate consideră grup. Oportunități de Legea cu privire la egalitatea interzice discriminarea pe greounds de gen sau de sarcină, naștere, maternitate sau de acordare a concediului de maternitate, familie sau starea civilă.
Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități prevede în prezent că angajatorii cu cel puțin 50 de angajați sunt obligați să angajeze persoane cu dizabilități în procent de cel puțin 4% din numărul total al angajaților. Dacă nu vor să angajeze persoane cu dizabilități, angajatorii ar putea fie să plătească lunar 50% din salariul minim brut, înmulțit cu numărul locurilor de muncă pentru care persoanele cu handicap nu sunt angajate, fie să facă achiziții autorizate de produse și servicii de la întreprinderi care angajează persoane cu handicap. Ca urmare a schimbării legii, angajatorii pot angaja persoane cu handicap (în procent de 4% din forța lor de muncă) sau pot plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu un salariu minim brut înmulțit cu numărul locurilor de muncă pentru care nu s-au angajat persoane cu dizabilități.
Legea nr. 151/2020 modifică Codul Muncii și extinde motivele de discriminare interzise, pentru a include discriminarea prin asociere, hărțuirea sau victimizarea, discriminarea pe bază de cetățenie, limbă, trăsături genetice (înlocuiește criteriile de caracteristici genetice anterioare), boli cronice netransmisibile, infecția cu HIV și apartenența la o categorie defavorizată.
Mai mult, legea interzice în continuare concedierea angajaților din următoarele motive: rasă, naționalitate, etnie, culoare, limbă, religie, origine socială, trăsături genetice, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică netransmisibilă, infecție cu HIV, alegere politică, situație sau responsabilitate familială, apartenență sau activitate sindicală, apartenență la o categorie defavorizată.
Legislația a modificat definițiile discriminării directe și indirecte, astfel încât să acopere orice act, faptă, criteriu, practică sau acțiune care ar dezavantaja orice persoană pe baza criteriilor de discriminare modificate mai sus. Legislația impune o amendă cuprinsă între 1.000 lei și 20.000 lei pentru angajatorii care concediază un angajat pentru oricare dintre motivele interzise de mai sus.
(Art. 5 din codul Muncii No. 53/2003) (Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, modificată prin Ordonanța de urgență nr. 60/2017)
